În perioada de după creşterea puilor (august-octombrie) păsările hoinăresc, de obicei în regiuni populate şi în perioada de cuibărit, dar uneori apar în formă de invazie în Europa de Vest sau chiar de Nord. Ziua formează stoluri mici şi îşi caută hrană, iar seara se adună în număr mare (până la câteva mii de exemplare) în locuri de înnoptare. Mecanismul alegerii acestor locuri ne sunt necunoscute, cert este însă că unii arbori singuratici, aliniamente, pâlcuri pot fi considerate locuri tradiţionale, păsările adunându-se aici în fiecare an.

Vântureii de seară părăsesc Europa în perioada septembrie-octombrie migrând pe fronturi largi prin Estul Apropiat şi Regiunea Mediteraneană până ajung prin noiembrie pe savanele din sudul Africii, unde rămân până în februarie.

Pe listele lui IUCN în dreptul vânturelul de seară apare expresia „aproape de a fi periclitat” (Near threatened). În România specia este una protejată „a cărei conservare necesită desemnarea ariilor de protecţie specială avifaunistică” – fiind în Anexa I a Directivei de Păsări -, şi la care vânarea este interzisă, cuantumul despăgubirii în cazul unor fapte ilicite fiind de 1350 RON.

Populaţia globală este estimată la 26.000-39.000 de perechi, majoritatea cărora se află în stepele ruseşti. Ucraina, România şi Ungaria mai fac parte din țările unde există o populaţie însemnată de vânturel de seară. Populaţia din România se desparte în două (cea din vestul respectiv sud-estul ţării), şi se estimează la 1200-1600 de perechi, în descreştere permanentă.

Începând cu ultimul deceniu al secolului XX. populaţia cuibăritoare de vânturel de seară se află în scădere continuă în întreaga sa arie de distribuţie. Motivele par a fi următoarele:

• Lipsa locurilor de cuibărit (descreşterea populaţiei de cioară de semănătură, dispariţia pâlcurilor de copaci, tăieri ilegale de arbori)
• Degradarea/dispariţia habitatelor (dezvoltarea agriculturii intensive şi în acelaşi timp regresul agriculturii extensive - de ex. păşunatului)
• Electrocutare, călcare de către maşini
• Pagube cauzate în colonii de cuibărit de către alţi răpitori (uliu, jder)
• Pierderi în cursul perioadei de pasaj şi din cauza circumstanţelor nefavorabile în cartierele de iernare